De mult spun ca am sa incep sa scriu si aici. De mult planuiesc articolul de inceput. Si totusi cuvintele au refuzat sa curga. Dar, acum am gasit ocazia perfecta. Tocmai ce am participat alaturi de o parte din trancerii ieseni la New World Punx – Markus Schulz si Ferry Corsten, sambata 7 septembrie la Bucuresti. Asa ca voi scrie despre cum a fost si cat de fericiti sau nefericiti eram la final.
Chiar daca cei doi sunt niste DJ nemaipomenti, pana la finalul acestui articol veti intelege si de ce unii eram cam nemultumiti.
Totul a inceput cu o adunare in fata garii la 5,30 dimineata. Da. Cititi bine. Am plecat dis de dimineata spre Capitala cu ganduri de distractie! Nici nu am plecat bine din Iasi, ca deja ne faceam planuri despre cum va fi ziua noastra pana la eveniment si cum ne vom lipi in primul rand de ceilalti tranceri prezenti acolo. Am ajuns destul de obositi in Bucuresti, dar toata oboseala spre mai multa energie. Am profitat de timpul pana la eveniment sa mai colindam pe strazile Bucurestiului si sa ne bucuram aer cu iz de capitala. Au fost o parte care au plecat si mai tarziu din Iasi, fie cu trenul, fie cu masina, dar deja stabiliseram sa ne vedem pentru un warm mititel inainte de eveniment, undeva pe o terasa. Zis si facut. La 8,30 ne asezam linistit si comandam care cafea pentru energie, care blonde pentru bucurie. In mai putin de jumatate de ora am ajuns de la 6 oameni la 10, 15 si tot asa. Ne-am intalnit si cu o parte a comunitatii trance din Bucuresti, am socializat si am dezbatut care mai de care subiecte din universul trance. De la A State of Trance 600, Sofia, unde ne-am cunoscut pentru prima data pana la evenimente din timpul verii, de la ei sau de la noi. Muzica trance ne-a adus impreuna, muzica trance e cea care ne va tine impreuna.
Vine momentul evenimentului si ne indreptam si noi incet spre locatie. Eram entuziasmati deja, de cand am auzit probele de sunet dinainte. Ne indreptam spre evenimentul verii. Sau cel putin asa il clasificam noi. Snatt and Vix s-au ocupat de warm up. Personal, nu am fost prea incantata. Dar multi dintre cei prezenti l-au apreciat si chiar au spus ca a fost mai bun decat main-ul. Chiar daca asa trebuia sa fie ca set de warm up, bpm ul cu care eram obisnuita din partea lor, nu era cel ce m-a intampinat la eveniment. A fost un set bun si atat. Nu as putea spune ca m-a impresionat, sau sa il compar cu ceva. Ma bucur totusi ca multi din cei prezenti acolo s-au simtit bine. Asta era si scopul celor doi dj si al organizatorilor.
Vine momentul intrarii punkerilor pe scena. Vine momentul in care Markus Schulz si Ferry Corsten isi fac binecunoscuta intrare pe scena, moment ce creeaza euforie printre cei prezenti. Nu era om prezent la eveniment sa nu fi strigat Warriors!!!, cand i-au vazut pe cei doi. Ei bine, si cu asta a inceput nebunia. Nebunia e si ea buna, sau ”nebuna”, iar asta veti intelege in cateva cuvinte. Toti stim ca cei doi sunt sau cel putin au fost DJ de trance si multi dintre cei prezenti la eveniment se asteptau sa auda mai multe piese trance, se asteptau sa atinga sunetele prin intermediul bucuriei ce o declanseaza. Desi, i-am auzit ca intreg, un intreg ce nu e 100% trance, noi totusi am sperat. Am sperat sa declansam moleculele sa sara la auzul notelor ce ne ridica de fiecare data. Fiind si promovat ca eveniment trance, mai toate sperantele ni s-au indreptat in acest sens.
Cu toate acestea, am ramas dezamagiti cand majoritatea pieselor erau in stilul Mainstage. Chiar daca saream alături de mulțime, sufletul era cu gândul tot la trance și upliftingul de care aveam atâta nevoie mare parte dintre cei care eram prezenti acolo. Totusi, am incercat sa ne simtitm bine. Am cantat impreuna, am sarit impreuna, ne-am bucurat impreuna.
Bune au fost momentele in care am cantat, in care am socializat si in care ne-am bucurat de putinele piese trance alaturi de ceilalti membri ai comunitatii. Momentele in care am cunoscut si mai multi iubitori de muzica atat din tara, cat si din afara. Granitele evenimentului nu s-au oprit pana nu au ajuns si in Olanda.
Per total, a fost o experienta placuta, dar totusi putin obositoare. Dupa 14 ore pe tren, multe ore nedormite, si mai bine de 6 ore de eveniment am ramas cu amintirile, cu pozele si cu dorinta arzatoare de un nou Trancemission! Abia asteptam sa ne unim pentru o seara sub aceleasi sunete, ”furnizate” de catre DJ-ii comunitatii noastre: Steven White, Dany Dazano si SS. Ne pregatim usor usor pentru un nou an de muzica trance, un nou an de Trance IS* Tribute!